Înjurătură românească
„F***-ți candela mă-tii”
Reflecție vizuală asupra unei înjurături ritualice din spațiul românesc tradițional
Lucrarea de față aduce în fața privitorului un gest plastic curajos: un trup nud, androgin, frontal, sculptat din hârtie reciclată, ține la baza sa, în zona organelor sexuale, o candelă aurie pictată, aprinsă în roșu intens, ca o inimă inversată sau ca un organ-simbol. Deasupra sa, figura personajului e calmă, împăcată, aproape blazată. Tensiunea compoziției vine tocmai din această opoziție: între expresia feței și violența gestului.
Titlul lucrării „F***-ți candela mă-tii” — nu este ales în mod gratuit. Este o injurătură arhaică, extrem de încărcată din punct de vedere cultural, care face parte dintr-un registru de limbaj adesea trecut sub tăcere, dar care definește, în mod paradoxal, profunzimea simțirii și a conflictului în cultura română orală.
Această expresie combină trei registre:
• sexualitatea (prin verbul „a f**e”),
• sacrul (prin „candela”, obiect liturgic ce semnifică lumina veșnică, rugăciunea pentru cei adormiți),
• și genealogia afectivă (prin referirea la mamă „mă-ta” simbol arhetipal al vieții și al obârșiei).
În fond, înjurătura nu este doar o ofensă, ci un act performativ de desacralizare: o lovitură simbolică dată trecutului, familiei, credinței și morții totul într-o singură frază. Ea nu e întâmplătoare în limbajul rural tradițional, unde tensiunile existențiale erau exprimate fără filtre, cu cuvinte ascuțite, dar încărcate de sensuri adânci.
Artistul alege să nu „îmbrace” figura, să nu o moralizeze. În schimb, plasează focul în miezul ființei. Candela, ca obiect, devine aici și uter, ici și relicvariu, ici și armă. Ea arde, dar nu luminează. E ținută strâns, cu o atitudine ambiguă: protejată sau controlată? E întinată sau înălțată?
Realizată din papier-mâché obținut din resturi de ambalaje, lucrarea nu doar că reciclează material, ci și reciclează simboluri: religioase, lingvistice, culturale. Este o formă de arheologie contemporană, în care expresiile „de mahala” sunt ridicate la rangul de obiect de studiu și contemplare estetică.
Alegerea acestei înjurături ca titlu nu este un gest provocator gratuit, ci o decizie artistică fundamentată, menită să oblige publicul la recontextualizare și reevaluare:
Cine are dreptul la sacru? Cine stabilește limita dintre vulgar și legitim?
Când ne pierdem rădăcinile — limbajul, furia, dorința de a spune „până aici” —, ce ne mai rămâne?
Aceasta nu e doar o lucrare, ci o întrebare. Iar candela, fie că luminează sau arde, e tot acolo: între picioare, în centru, în miez.
Dimensiuni: 28-27 cm
Tabloul tău preferat nu mai este în stoc?
Vrei să personalizezi o expresie cu ceva anume?
Vrei ca muștarul din Tecuci sa aibe un stetoscop, să sară în cizme balenciaga și să fie înconjurat de sâni?
Scrie-mi pe what's app sau pe email și comandă unul nou personalizat cu sugestiile tale. Mai mult ca sigur voi accepta propunerea, cu cât mai amuzant, cu atât mai bine 👌
„F***-ți candela mă-tii”
Reflecție vizuală asupra unei înjurături ritualice din spațiul românesc tradițional
Lucrarea de față aduce în fața privitorului un gest plastic curajos: un trup nud, androgin, frontal, sculptat din hârtie reciclată, ține la baza sa, în zona organelor sexuale, o candelă aurie pictată, aprinsă în roșu intens, ca o inimă inversată sau ca un organ-simbol. Deasupra sa, figura personajului e calmă, împăcată, aproape blazată. Tensiunea compoziției vine tocmai din această opoziție: între expresia feței și violența gestului.
Titlul lucrării „F***-ți candela mă-tii” — nu este ales în mod gratuit. Este o injurătură arhaică, extrem de încărcată din punct de vedere cultural, care face parte dintr-un registru de limbaj adesea trecut sub tăcere, dar care definește, în mod paradoxal, profunzimea simțirii și a conflictului în cultura română orală.
Această expresie combină trei registre:
• sexualitatea (prin verbul „a f**e”),
• sacrul (prin „candela”, obiect liturgic ce semnifică lumina veșnică, rugăciunea pentru cei adormiți),
• și genealogia afectivă (prin referirea la mamă „mă-ta” simbol arhetipal al vieții și al obârșiei).
În fond, înjurătura nu este doar o ofensă, ci un act performativ de desacralizare: o lovitură simbolică dată trecutului, familiei, credinței și morții totul într-o singură frază. Ea nu e întâmplătoare în limbajul rural tradițional, unde tensiunile existențiale erau exprimate fără filtre, cu cuvinte ascuțite, dar încărcate de sensuri adânci.
Artistul alege să nu „îmbrace” figura, să nu o moralizeze. În schimb, plasează focul în miezul ființei. Candela, ca obiect, devine aici și uter, ici și relicvariu, ici și armă. Ea arde, dar nu luminează. E ținută strâns, cu o atitudine ambiguă: protejată sau controlată? E întinată sau înălțată?
Realizată din papier-mâché obținut din resturi de ambalaje, lucrarea nu doar că reciclează material, ci și reciclează simboluri: religioase, lingvistice, culturale. Este o formă de arheologie contemporană, în care expresiile „de mahala” sunt ridicate la rangul de obiect de studiu și contemplare estetică.
Alegerea acestei înjurături ca titlu nu este un gest provocator gratuit, ci o decizie artistică fundamentată, menită să oblige publicul la recontextualizare și reevaluare:
Cine are dreptul la sacru? Cine stabilește limita dintre vulgar și legitim?
Când ne pierdem rădăcinile — limbajul, furia, dorința de a spune „până aici” —, ce ne mai rămâne?
Aceasta nu e doar o lucrare, ci o întrebare. Iar candela, fie că luminează sau arde, e tot acolo: între picioare, în centru, în miez.
Dimensiuni: 28-27 cm
Tabloul tău preferat nu mai este în stoc?
Vrei să personalizezi o expresie cu ceva anume?
Vrei ca muștarul din Tecuci sa aibe un stetoscop, să sară în cizme balenciaga și să fie înconjurat de sâni?
Scrie-mi pe what's app sau pe email și comandă unul nou personalizat cu sugestiile tale. Mai mult ca sigur voi accepta propunerea, cu cât mai amuzant, cu atât mai bine 👌
„F***-ți candela mă-tii”
Reflecție vizuală asupra unei înjurături ritualice din spațiul românesc tradițional
Lucrarea de față aduce în fața privitorului un gest plastic curajos: un trup nud, androgin, frontal, sculptat din hârtie reciclată, ține la baza sa, în zona organelor sexuale, o candelă aurie pictată, aprinsă în roșu intens, ca o inimă inversată sau ca un organ-simbol. Deasupra sa, figura personajului e calmă, împăcată, aproape blazată. Tensiunea compoziției vine tocmai din această opoziție: între expresia feței și violența gestului.
Titlul lucrării „F***-ți candela mă-tii” — nu este ales în mod gratuit. Este o injurătură arhaică, extrem de încărcată din punct de vedere cultural, care face parte dintr-un registru de limbaj adesea trecut sub tăcere, dar care definește, în mod paradoxal, profunzimea simțirii și a conflictului în cultura română orală.
Această expresie combină trei registre:
• sexualitatea (prin verbul „a f**e”),
• sacrul (prin „candela”, obiect liturgic ce semnifică lumina veșnică, rugăciunea pentru cei adormiți),
• și genealogia afectivă (prin referirea la mamă „mă-ta” simbol arhetipal al vieții și al obârșiei).
În fond, înjurătura nu este doar o ofensă, ci un act performativ de desacralizare: o lovitură simbolică dată trecutului, familiei, credinței și morții totul într-o singură frază. Ea nu e întâmplătoare în limbajul rural tradițional, unde tensiunile existențiale erau exprimate fără filtre, cu cuvinte ascuțite, dar încărcate de sensuri adânci.
Artistul alege să nu „îmbrace” figura, să nu o moralizeze. În schimb, plasează focul în miezul ființei. Candela, ca obiect, devine aici și uter, ici și relicvariu, ici și armă. Ea arde, dar nu luminează. E ținută strâns, cu o atitudine ambiguă: protejată sau controlată? E întinată sau înălțată?
Realizată din papier-mâché obținut din resturi de ambalaje, lucrarea nu doar că reciclează material, ci și reciclează simboluri: religioase, lingvistice, culturale. Este o formă de arheologie contemporană, în care expresiile „de mahala” sunt ridicate la rangul de obiect de studiu și contemplare estetică.
Alegerea acestei înjurături ca titlu nu este un gest provocator gratuit, ci o decizie artistică fundamentată, menită să oblige publicul la recontextualizare și reevaluare:
Cine are dreptul la sacru? Cine stabilește limita dintre vulgar și legitim?
Când ne pierdem rădăcinile — limbajul, furia, dorința de a spune „până aici” —, ce ne mai rămâne?
Aceasta nu e doar o lucrare, ci o întrebare. Iar candela, fie că luminează sau arde, e tot acolo: între picioare, în centru, în miez.
Dimensiuni: 28-27 cm
Tabloul tău preferat nu mai este în stoc?
Vrei să personalizezi o expresie cu ceva anume?
Vrei ca muștarul din Tecuci sa aibe un stetoscop, să sară în cizme balenciaga și să fie înconjurat de sâni?
Scrie-mi pe what's app sau pe email și comandă unul nou personalizat cu sugestiile tale. Mai mult ca sigur voi accepta propunerea, cu cât mai amuzant, cu atât mai bine 👌
