Fiecare șut în fund, este un pas înainte
„Pedagogia durerii”
Lucrarea prezentată, realizată în papier-mâché, este o interpretare în basorelief a expresiei idiomatice românești „fiecare șut în fund este un pas înainte”. Artistul propune aici o reflecție lucidă și matură asupra felului în care experiențele negative, disconfortul și eșecul pot deveni, în ciuda durerii pe care o implică, catalizatori ai transformării personale.
Compoziția reliefului este simplă, dar puternic simbolică: o siluetă umană se află în mișcare, surprinsă într-un moment de avans forțat, în timp ce un alt picior, provenit parcă din peretele lateral al lumii sale, îl lovește din spate. Relația dintre cele două forme nu este una de agresiune gratuită, ci de impuls inevitabil o mișcare dureroasă, dar necesară.
Figura umană nu este în cădere, ci în pas. Este tulburată, dar nu înfrântă. Poziția corpului transmite o dinamică fragilă între dezechilibru și reluarea controlului. Artistul nu idealizează trauma, ci o recunoaște ca pe o realitate în structura devenirii.
Descrierea capătă adâncime atunci când este privită prin filtrul confesiunii mele: lucrarea este inspirată dintr-o experiență personală. Fiecare pas înainte a fost, poate, rezultatul unui „șut” un gest brutal al vieții, o despărțire, o înfrângere, o umilință sau o pierdere. Dar, în această narațiune personală, nu se regăsește resemnarea, ci asumarea lucidă: suferința lasă urme, dar și urmele devin direcții.
Este o viziune matură asupra rezilienței, una care nu neagă trauma, dar nici nu o glorifică. Lucrarea vorbește despre acceptarea suferinței ca parte integrantă a evoluției: nu toate impulsurile care ne pun în mișcare sunt voite, blânde sau înțelepte, dar toate pot fi transformate în sens, dacă avem curajul să privim dincolo de ele.
Într-un registru mai larg, această lucrare sculpturala evocă condiția umană în fața forțelor care par să ne constrângă din exterior societatea, familia, sistemele economice sau istorice. Și totuși, de multe ori, tocmai aceste forțe ne scot din stagnare, ne obligă să reevaluăm, să reconstruim, să înaintăm. Nu fără urme. Nu fără resentimente. Dar cu un sens reactivat.
Această piesă este o pledoarie tăcută pentru curajul de a privi înapoi fără rușine și de a merge mai departe fără iluzia invulnerabilității.
Ea reamintește privitorului că a învăța din durere nu este un clișeu de carte motivațională, ci un mecanism profund al maturizării interioare.
Pentru că uneori, viața te împinge exact acolo unde trebuia să ajungi. Dar nu fără să doară.
Dimensiuni: 31/25
Tabloul tău preferat nu mai este în stoc?
Vrei să personalizezi o expresie cu ceva anume?
Vrei ca muștarul din Tecuci sa aibe un stetoscop, să sară în cizme balenciaga și să fie înconjurat de sâni?
Scrie-mi pe what's app sau pe email și comandă unul nou personalizat cu sugestiile tale. Mai mult ca sigur voi accepta propunerea, cu cât mai amuzant, cu atât mai bine 👌
„Pedagogia durerii”
Lucrarea prezentată, realizată în papier-mâché, este o interpretare în basorelief a expresiei idiomatice românești „fiecare șut în fund este un pas înainte”. Artistul propune aici o reflecție lucidă și matură asupra felului în care experiențele negative, disconfortul și eșecul pot deveni, în ciuda durerii pe care o implică, catalizatori ai transformării personale.
Compoziția reliefului este simplă, dar puternic simbolică: o siluetă umană se află în mișcare, surprinsă într-un moment de avans forțat, în timp ce un alt picior, provenit parcă din peretele lateral al lumii sale, îl lovește din spate. Relația dintre cele două forme nu este una de agresiune gratuită, ci de impuls inevitabil o mișcare dureroasă, dar necesară.
Figura umană nu este în cădere, ci în pas. Este tulburată, dar nu înfrântă. Poziția corpului transmite o dinamică fragilă între dezechilibru și reluarea controlului. Artistul nu idealizează trauma, ci o recunoaște ca pe o realitate în structura devenirii.
Descrierea capătă adâncime atunci când este privită prin filtrul confesiunii mele: lucrarea este inspirată dintr-o experiență personală. Fiecare pas înainte a fost, poate, rezultatul unui „șut” un gest brutal al vieții, o despărțire, o înfrângere, o umilință sau o pierdere. Dar, în această narațiune personală, nu se regăsește resemnarea, ci asumarea lucidă: suferința lasă urme, dar și urmele devin direcții.
Este o viziune matură asupra rezilienței, una care nu neagă trauma, dar nici nu o glorifică. Lucrarea vorbește despre acceptarea suferinței ca parte integrantă a evoluției: nu toate impulsurile care ne pun în mișcare sunt voite, blânde sau înțelepte, dar toate pot fi transformate în sens, dacă avem curajul să privim dincolo de ele.
Într-un registru mai larg, această lucrare sculpturala evocă condiția umană în fața forțelor care par să ne constrângă din exterior societatea, familia, sistemele economice sau istorice. Și totuși, de multe ori, tocmai aceste forțe ne scot din stagnare, ne obligă să reevaluăm, să reconstruim, să înaintăm. Nu fără urme. Nu fără resentimente. Dar cu un sens reactivat.
Această piesă este o pledoarie tăcută pentru curajul de a privi înapoi fără rușine și de a merge mai departe fără iluzia invulnerabilității.
Ea reamintește privitorului că a învăța din durere nu este un clișeu de carte motivațională, ci un mecanism profund al maturizării interioare.
Pentru că uneori, viața te împinge exact acolo unde trebuia să ajungi. Dar nu fără să doară.
Dimensiuni: 31/25
Tabloul tău preferat nu mai este în stoc?
Vrei să personalizezi o expresie cu ceva anume?
Vrei ca muștarul din Tecuci sa aibe un stetoscop, să sară în cizme balenciaga și să fie înconjurat de sâni?
Scrie-mi pe what's app sau pe email și comandă unul nou personalizat cu sugestiile tale. Mai mult ca sigur voi accepta propunerea, cu cât mai amuzant, cu atât mai bine 👌
„Pedagogia durerii”
Lucrarea prezentată, realizată în papier-mâché, este o interpretare în basorelief a expresiei idiomatice românești „fiecare șut în fund este un pas înainte”. Artistul propune aici o reflecție lucidă și matură asupra felului în care experiențele negative, disconfortul și eșecul pot deveni, în ciuda durerii pe care o implică, catalizatori ai transformării personale.
Compoziția reliefului este simplă, dar puternic simbolică: o siluetă umană se află în mișcare, surprinsă într-un moment de avans forțat, în timp ce un alt picior, provenit parcă din peretele lateral al lumii sale, îl lovește din spate. Relația dintre cele două forme nu este una de agresiune gratuită, ci de impuls inevitabil o mișcare dureroasă, dar necesară.
Figura umană nu este în cădere, ci în pas. Este tulburată, dar nu înfrântă. Poziția corpului transmite o dinamică fragilă între dezechilibru și reluarea controlului. Artistul nu idealizează trauma, ci o recunoaște ca pe o realitate în structura devenirii.
Descrierea capătă adâncime atunci când este privită prin filtrul confesiunii mele: lucrarea este inspirată dintr-o experiență personală. Fiecare pas înainte a fost, poate, rezultatul unui „șut” un gest brutal al vieții, o despărțire, o înfrângere, o umilință sau o pierdere. Dar, în această narațiune personală, nu se regăsește resemnarea, ci asumarea lucidă: suferința lasă urme, dar și urmele devin direcții.
Este o viziune matură asupra rezilienței, una care nu neagă trauma, dar nici nu o glorifică. Lucrarea vorbește despre acceptarea suferinței ca parte integrantă a evoluției: nu toate impulsurile care ne pun în mișcare sunt voite, blânde sau înțelepte, dar toate pot fi transformate în sens, dacă avem curajul să privim dincolo de ele.
Într-un registru mai larg, această lucrare sculpturala evocă condiția umană în fața forțelor care par să ne constrângă din exterior societatea, familia, sistemele economice sau istorice. Și totuși, de multe ori, tocmai aceste forțe ne scot din stagnare, ne obligă să reevaluăm, să reconstruim, să înaintăm. Nu fără urme. Nu fără resentimente. Dar cu un sens reactivat.
Această piesă este o pledoarie tăcută pentru curajul de a privi înapoi fără rușine și de a merge mai departe fără iluzia invulnerabilității.
Ea reamintește privitorului că a învăța din durere nu este un clișeu de carte motivațională, ci un mecanism profund al maturizării interioare.
Pentru că uneori, viața te împinge exact acolo unde trebuia să ajungi. Dar nu fără să doară.
Dimensiuni: 31/25
Tabloul tău preferat nu mai este în stoc?
Vrei să personalizezi o expresie cu ceva anume?
Vrei ca muștarul din Tecuci sa aibe un stetoscop, să sară în cizme balenciaga și să fie înconjurat de sâni?
Scrie-mi pe what's app sau pe email și comandă unul nou personalizat cu sugestiile tale. Mai mult ca sigur voi accepta propunerea, cu cât mai amuzant, cu atât mai bine 👌
